Refugiul

Uneori, câte cineva pune, apăsat, întrebarea: ”Ți-e bine?”, știu că pe chipul meu apar semne ce  îngrijorează – se simte, poate, că mi-e greu… sau frică… Atunci dau fuga în mansardă. În mansardă mi-e  bine. Când…

Bătrânii noștri…

Citesc versul. Poetul se lasă pe sine deoparte, pătrunde mai adânc, până acolo unde se poate despărți de propriul eu, să  scoată la lumină povestea tuturor… Frumos să-ți pui povestea așa, la vedere… Pătrund vers de…

Miez de zi

Stau în grădină. Deasupra, un cer incredibil de limpede. Niciun nor. Rândunele zboară sus, sus… semn că vremea va mai rămâne așa liniștită. Au trecut aproape două săptămâni de când sunt aici și nimic nu a…

Aglaja între poveşti

În decembrie 2003, George mi-a dat să citesc lucrarea de licenţă a lui Agnes Mattis-Teutsch despre Aglaja Veteranyi şi să văd dacă pot scoate ceva din ea pentru publicat. Agy era fata lui Waldemar, prieten  apropiat….

Clipa

S-a lăsat deja noapte. Mă pregătesc să plec, iară, la Stockholm. Tăcerea din jur mi-aduce aminte de noaptea zilelor suedeze, când se lăsa liniște, dintr-odată, peste zbuciumul orelor, la amiază. Ultima dimineață, înaintea plecării, când am…

”Prizonierii” timpului

Am revăzut la MNAC  expoziția “Prizonierii avangardei. O retrospectivă Ion Bitzan”. Revedeam un material ce cândva îmi marcase, într-un fel, formația. Era la sfârșitul anilor 70, în plină explozie structuralistă la noi. Eu tocmai terminasem facultatea,…

Veronicile artei

Iscodeam un prieten poet, întrebându-l cât din substanța poeziei lui i-ar cuprinde viața. Răspunsul lui a negat întrepătrunderea, disociind cele două universuri: „Cuvinte, poezie — nu persoane reale…, nu veronici!  Referința era, evident, la Veronica lui Eminescu,…

Zbor

Corectam textul din cartea Anei Olos, gata de tipar: „Vis. Zbura peste un peisaj şi, ajuns deasupra unei clădiri…”. Deodată atins cuvântul zbura,  mi-am adus aminte de zborul copilăriei, joaca preferată a multor nopţi. M-am trezit…

Podrumul de la Izvin

Câte resurse de poezie are limba: „cerimea stelelor”, „cerimea înaltului”. E aşa frumos… Dar, ca şi cerişor, și cerimea e o formă foarte familiară… Să poţi „modela” cerul – ba cerişor, ba cerime, să-l frămânţi, fie…

Memoria pielii

De câteva luni cresc în mine corpul unei emoţii care, iată, capătă formă: dimensiuni, greutate, prezenţă fizică. Coboară spre un timp ce-l credeam pierdut şi care acum se reanimă, adună fragmente de spaţiu, se mişcă încolo-încoace,…

123