• Home
  • /
  • Author: Sorina Jecza

Veronicile artei

Iscodeam un prieten poet, întrebându-l cât din substanța poeziei lui i-ar cuprinde viața. Răspunsul lui a negat întrepătrunderea, disociind cele două universuri: „Cuvinte, poezie — nu persoane reale…, nu veronici!  Referința era, evident, la Veronica lui Eminescu, căreia prietenul meu îi refuza centralitatea în sonetele de dragoste pe care poetul le scrisese.  Cum recuza, generic, orice amestec…

Zbor

Corectam textul din cartea Anei Olos, gata de tipar: „Vis. Zbura peste un peisaj şi, ajuns deasupra unei clădiri…”. Deodată atins cuvântul zbura,  mi-am adus aminte de zborul copilăriei, joaca preferată a multor nopţi. M-am trezit târziu de tot. Eram absentă, uşor abulică, poate doar extrem de retrasă înăuntru. Trebuia să-mi cresc interior tăria, încrederea,…

Podrumul de la Izvin

Câte resurse de poezie are limba: „cerimea stelelor”, „cerimea înaltului”. E aşa frumos… Dar, ca şi cerişor, și cerimea e o formă foarte familiară… Să poţi „modela” cerul – ba cerişor, ba cerime, să-l frămânţi, fie micşorându-l, fie înmulţindu-l, înseamnă că cerul îţi e la îndemână, nu te sperie, nu te „plafonează”, nu te opresează,…

Memoria pielii

De câteva luni cresc în mine corpul unei emoţii care, iată, capătă formă: dimensiuni, greutate, prezenţă fizică. Coboară spre un timp ce-l credeam pierdut şi care acum se reanimă, adună fragmente de spaţiu, se mişcă încolo-încoace, creşte, dobândeşte volum. Desenează un peisaj propriu, pe care îl descopăr uimită, pe măsură ce se creionează. Emoţia mea,…

Simfonia Triade

Simfonia TRIADE a maestrului Remus Georgescu, pe scena Filarmonicii din Timișoara. Pitită în scaunul din spate, auditor, și eu. Nu știu ce va fi însemnând pentru sutele de urechi ce au ascultat piesa din sală, știu însă ce furtună a iscat în loja 18 – a mea. Din adâncul, dens, al palimpsestului ce sunt, umbre…

Firul, fuiorul…

A fost Ana la mine. A venit cu un dar de ziua mea: o lucrare – pe care a trebuit să o aleg dintr-o mapă – și două cești fine de porțelan pentru cafea, învelite într-o față de masă, frumos cusută cu flori. Am deschis mapa și le-am luat pe primele trei: prima era un…

LUMINA DIMINEȚII

M-am sculat devreme. În baie, pe luciul oglinzii cade, oblic, o rază de soare: crudă, necruțătoare, luminează un obraz străin, pe care-l descopăr cu surpriză. În jurul gurii, brazde adânci îngroapă surâsul de până mai ieri. O piele obosită coboară în lungul gâtului… Părul sur nu mai are nimic din cochetăria tinereții cu care mă…

Melancolie

Fulguie ușor. Un alb subțire s-a întins peste tot. Liniștea de Crăciun. Ascult Händel, “Messiah”, cu King’s College din Cambridge, cât să se simtă sărbătoarea. Alămurile anunță, limpede, gloria înaltă a apariției împărătești. Fota cu fir aurit – mândrețea în care era îmbrăcată mama în fotografia de pe perete, lângă Muma. Erau amândouă la fel…

Zile de mai

    Mă las purtată de ductul capricios al timpului. Nu am nimic ferm: încropesc, din mers, cursul câte unei zile și mă bucur când seara mă pot uita în urmă, senină. O aventură ce potențează fiece moment altfel: primești darurile imediate – alunecarea câte unui nor, o floare ce se desface, sfios, o vorbă…

Emoție și calm

Mi-am luat răgazul de a mă uita în jur: explozie de vitalitate. Din camera mea – chiar în fața patului din care visez -, mesteacănul. Povestește necontenit, șușotește, freamătă, se unduiește… Mă regăsesc în febrilitatea lui încărcată de tensiunea unei așteptări indefinite. Îl știu deja. În fiecare noapte, cu fereastra larg deschisă, îl las să…

123