Uneori, câte cineva pune, apăsat, întrebarea: ”Ți-e bine?”, știu că pe chipul meu apar semne ce îngrijorează – se simte, poate, că mi-e greu… sau frică… Atunci dau fuga în mansardă. În mansardă mi-e bine. Când ne e greu, ori frică, cu toții ne refugiem în lumi unde să ne simțim în siguranță. Așa fac …
Miez de zi
Stau în grădină. Deasupra, un cer incredibil de limpede. Niciun nor. Rândunele zboară sus, sus… semn că vremea va mai rămâne așa liniștită. Au trecut aproape două săptămâni de când sunt aici și nimic nu a tulburat vremea cea bună. Toate lumea îmi spune, consternată, că un asemenea fenomen la Stockholm e rarisim – o…
Clipa
S-a lăsat deja noapte. Mă pregătesc să plec, iară, la Stockholm. Tăcerea din jur mi-aduce aminte de noaptea zilelor suedeze, când se lăsa liniște, dintr-odată, peste zbuciumul orelor, la amiază. Ultima dimineață, înaintea plecării, când am ieșit printre pietrele din pădure, să-mi las acolo tristețea, ascunsă sub mușchiul umed al începutul de zi. Lumina clară…
Zbor
Corectam textul din cartea Anei Olos, gata de tipar: „Vis. Zbura peste un peisaj şi, ajuns deasupra unei clădiri…”. Deodată atins cuvântul zbura, mi-am adus aminte de zborul copilăriei, joaca preferată a multor nopţi. M-am trezit târziu de tot. Eram absentă, uşor abulică, poate doar extrem de retrasă înăuntru. Trebuia să-mi cresc interior tăria, încrederea,…
Zile de mai
Mă las purtată de ductul capricios al timpului. Nu am nimic ferm: încropesc, din mers, cursul câte unei zile și mă bucur când seara mă pot uita în urmă, senină. O aventură ce potențează fiece moment altfel: primești darurile imediate – alunecarea câte unui nor, o floare ce se desface, sfios, o vorbă…