Am găsit un plic cu fotografii vechi. Alături, o povestioară. Le pun alături, aici. Iată: ”Nu știu cum să încep. Sunt cam tristă. Eu am chef să mă joc și nimeni nu vrea să se joace cu mine. Băieții mai mari (psst… vorbesc doar de unul, dar așa spun, să nu se știe…)… băieții mai…
Veronicile artei
Iscodeam un prieten poet, întrebându-l cât din substanța poeziei lui i-ar cuprinde viața. Răspunsul lui a negat întrepătrunderea, disociind cele două universuri: „Cuvinte, poezie — nu persoane reale…, nu veronici! Referința era, evident, la Veronica lui Eminescu, căreia prietenul meu îi refuza centralitatea în sonetele de dragoste pe care poetul le scrisese. Cum recuza, generic, orice amestec…
Memoria pielii
De câteva luni cresc în mine corpul unei emoţii care, iată, capătă formă: dimensiuni, greutate, prezenţă fizică. Coboară spre un timp ce-l credeam pierdut şi care acum se reanimă, adună fragmente de spaţiu, se mişcă încolo-încoace, creşte, dobândeşte volum. Desenează un peisaj propriu, pe care îl descopăr uimită, pe măsură ce se creionează. Emoţia mea,…
Emoție și calm
Mi-am luat răgazul de a mă uita în jur: explozie de vitalitate. Din camera mea – chiar în fața patului din care visez -, mesteacănul. Povestește necontenit, șușotește, freamătă, se unduiește… Mă regăsesc în febrilitatea lui încărcată de tensiunea unei așteptări indefinite. Îl știu deja. În fiecare noapte, cu fereastra larg deschisă, îl las să…
Fericită
O nouă confruntare: să vezi cât a rămas din timpii trecuți. Am ajuns, după 26 de ani, la mare. Cadou venit pe neașteptate… Pe mal, înșirate, hotelurile ale căror nume mai vibrau în mintea mea: Belvedere, Panoramic. Aspect trist, un fel de schelete ale unor vietăți moarte. Mai departe, profilurile hotelurilor ce mi le aminteam….