• Home
  • /
  • Category Archives: Soarele lu’ Maichi

Podrumul de la Izvin

Câte resurse de poezie are limba: „cerimea stelelor”, „cerimea înaltului”. E aşa frumos… Dar, ca şi cerişor, și cerimea e o formă foarte familiară… Să poţi „modela” cerul – ba cerişor, ba cerime, să-l frămânţi, fie micşorându-l, fie înmulţindu-l, înseamnă că cerul îţi e la îndemână, nu te sperie, nu te „plafonează”, nu te opresează,…

Melancolie

Fulguie ușor. Un alb subțire s-a întins peste tot. Liniștea de Crăciun. Ascult Händel, “Messiah”, cu King’s College din Cambridge, cât să se simtă sărbătoarea. Alămurile anunță, limpede, gloria înaltă a apariției împărătești. Fota cu fir aurit – mândrețea în care era îmbrăcată mama în fotografia de pe perete, lângă Muma. Erau amândouă la fel…

Borangicul vechi

Am așternut azi pe masă darul ce l-am primit: borangicul vechi, întâi țesut, brodat apoi, fir lângă fir. O floare dăruindu-și, curat, miezul ales, să te întâmpine cu frumusețe. Ce măsură avea oare timpul acelora ce știau îngriji astfel lucrurile cu care se înconjurau? Mi-o amintesc pe Maichi cum se apleca să aleagă din pânză…