Cocoloșul

Am dat zilele trecute de invitația unei expoziții, Cromografii, pe care o făcusem la muzeu, pe când nu construiserăm încă spațiul micii galerii de mai apoi, cu care a pornit fundația. Era în anul 2001. Descoperisem cum Șerban Foarță, pe lângă poezia în care trăia, se exprima și vizual, pictând mici bijuterii cromatice. Pe peretele de deasupra capului meu se găsește, și-acuma, o mică lucrare semnată de Șerban. La vernisaj am răspândit, pe lângă catalog, un ziar – ediție manufacturată – ce se chema ”Cocoloșul” și care a fost, de bună seamă, prezentat în forma-i literal exactă – adică ”cocoloșit”, făcut cocoloș. Îl am și-acum pe undeva…
Provocată fiind, am căutat pe unde știam / bănuiam că ar fi și… surpriză, am descoperit povestea întreagă.

​Textul de INVITAȚIUNE  suna așa:

 

În ddojnoo mai, pe Merci

  1. 2, la șase seara

(când soarelui, la zimți, sesterții

i se tocesc / topesc cum ceara, –

aceasta-n cazul că poliția

din cer nepusă e pe harță),

sunteți poftiți la expoziția

Cromografii, de Șerban Foarță,

– a cărei panglică o rupe,

cu spada verbului său, Pavel

Șușară…

După care, cupe

vom bea și, ca la Turnul Vavel,

ne înțelege-vom!

Nu, însă,

‘nainte de-a ivi, din coșul

de rafie, o gazetă strânsă

în pumn, pe nume ”Cocoloșul”.

                  *

Vii mulțumiri, în rest, Rodicăi

Vârtaciu și Sorinei Jecza;

lui Ildiko (oricât bodicăi,

nu-n vorbe-i tâlcui gentileța,-

cum nici Mariei, de altminteri,

care, ca floarea, de pe tijă

s-a volatilizat altinderi,

de unde poartă-ne de grijă!);

iar spre-a-ncheia grat(ul)oteca,

un Vielen Dank lui George Lecca.

 

Personajele sunt cunoscute, toate: Rodica Vârtaciu, George Lecca (sponsor la acea vreme), Ildiko,  precum și Maria, prima ce i-a purtat iubire…

Ziarul-obiect ”Cocoloșul” era, la rându-i subintitulat ”foaie pentru minte (m)inimă și (e)literatură. Număr unic. Tiraj: confidențial. (Dis)prețul: benevol.”

​Din sumar era:

  • De vorbă cu un cocoloș (pag. 2)
  • Considerații generale cu privire la (meta)fizica cocoloșită (pag. 2)
  • Cocoloșul literar și artistic (pag. 3)
  • Debandada lui Moebius (pag. 3)
  • Non est modus in rebus (pag. 4)

Happeningul ”literar-artistic” a îmbinat ”cocoloșul” propriu (ziar făcut cocoloș), livrat din coș, cu baloane, bomboane și banane…

Cam așa începusem a ne juca prin anii 2000… Lumea avea încă disponibilitate ludică… noi, mai tineri, vremurile, mai puțin nebune.

Mă bucur că am scormonit puțin prin timp: RE-ENACTING O EXPOZIȚIE.

 

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.