Veronicile artei

Iscodeam un prieten poet, întrebându-l cât din substanța poeziei lui i-ar cuprinde viața. Răspunsul lui a negat întrepătrunderea, disociind cele două universuri: „Cuvinte, poezie — nu persoane reale…, nu veronici!  Referința era, evident, la Veronica lui Eminescu,…

Zbor

Corectam textul din cartea Anei Olos, gata de tipar: „Vis. Zbura peste un peisaj şi, ajuns deasupra unei clădiri…”. Deodată atins cuvântul zbura,  mi-am adus aminte de zborul copilăriei, joaca preferată a multor nopţi. M-am trezit…

Podrumul de la Izvin

Câte resurse de poezie are limba: „cerimea stelelor”, „cerimea înaltului”. E aşa frumos… Dar, ca şi cerişor, și cerimea e o formă foarte familiară… Să poţi „modela” cerul – ba cerişor, ba cerime, să-l frămânţi, fie…

Memoria pielii

De câteva luni cresc în mine corpul unei emoţii care, iată, capătă formă: dimensiuni, greutate, prezenţă fizică. Coboară spre un timp ce-l credeam pierdut şi care acum se reanimă, adună fragmente de spaţiu, se mişcă încolo-încoace,…

Simfonia Triade

Simfonia TRIADE a maestrului Remus Georgescu, pe scena Filarmonicii din Timișoara. Pitită în scaunul din spate, auditor, și eu. Nu știu ce va fi însemnând pentru sutele de urechi ce au ascultat piesa din sală, știu…

Firul, fuiorul…

A fost Ana la mine. A venit cu un dar de ziua mea: o lucrare – pe care a trebuit să o aleg dintr-o mapă – și două cești fine de porțelan pentru cafea, învelite într-o…

LUMINA DIMINEȚII

M-am sculat devreme. În baie, pe luciul oglinzii cade, oblic, o rază de soare: crudă, necruțătoare, luminează un obraz străin, pe care-l descopăr cu surpriză. În jurul gurii, brazde adânci îngroapă surâsul de până mai ieri….

Melancolie

Fulguie ușor. Un alb subțire s-a întins peste tot. Liniștea de Crăciun. Ascult Händel, “Messiah”, cu King’s College din Cambridge, cât să se simtă sărbătoarea. Alămurile anunță, limpede, gloria înaltă a apariției împărătești. Fota cu fir…

Zile de mai

    Mă las purtată de ductul capricios al timpului. Nu am nimic ferm: încropesc, din mers, cursul câte unei zile și mă bucur când seara mă pot uita în urmă, senină. O aventură ce potențează…

Emoție și calm

Mi-am luat răgazul de a mă uita în jur: explozie de vitalitate. Din camera mea – chiar în fața patului din care visez -, mesteacănul. Povestește necontenit, șușotește, freamătă, se unduiește… Mă regăsesc în febrilitatea lui…

123