Câte resurse de poezie are limba: „cerimea stelelor”, „cerimea înaltului”. E aşa frumos… Dar, ca şi cerişor, și cerimea e o formă foarte familiară… Să poţi „modela” cerul – ba cerişor, ba cerime, să-l frămânţi, fie micşorându-l, fie înmulţindu-l, înseamnă că cerul îţi e la îndemână, nu te sperie, nu te „plafonează”, nu te opresează,…