De câteva luni cresc în mine corpul unei emoţii care, iată, capătă formă: dimensiuni, greutate, prezenţă fizică. Coboară spre un timp ce-l credeam pierdut şi care acum se reanimă, adună fragmente de spaţiu, se mişcă încolo-încoace, creşte, dobândeşte volum. Desenează un peisaj propriu, pe care îl descopăr uimită, pe măsură ce se creionează. Emoţia mea,…
LUMINA DIMINEȚII
M-am sculat devreme. În baie, pe luciul oglinzii cade, oblic, o rază de soare: crudă, necruțătoare, luminează un obraz străin, pe care-l descopăr cu surpriză. În jurul gurii, brazde adânci îngroapă surâsul de până mai ieri. O piele obosită coboară în lungul gâtului… Părul sur nu mai are nimic din cochetăria tinereții cu care mă…
Melancolie
Fulguie ușor. Un alb subțire s-a întins peste tot. Liniștea de Crăciun. Ascult Händel, “Messiah”, cu King’s College din Cambridge, cât să se simtă sărbătoarea. Alămurile anunță, limpede, gloria înaltă a apariției împărătești. Fota cu fir aurit – mândrețea în care era îmbrăcată mama în fotografia de pe perete, lângă Muma. Erau amândouă la fel…
Zile de mai
Mă las purtată de ductul capricios al timpului. Nu am nimic ferm: încropesc, din mers, cursul câte unei zile și mă bucur când seara mă pot uita în urmă, senină. O aventură ce potențează fiece moment altfel: primești darurile imediate – alunecarea câte unui nor, o floare ce se desface, sfios, o vorbă…
Emoție și calm
Mi-am luat răgazul de a mă uita în jur: explozie de vitalitate. Din camera mea – chiar în fața patului din care visez -, mesteacănul. Povestește necontenit, șușotește, freamătă, se unduiește… Mă regăsesc în febrilitatea lui încărcată de tensiunea unei așteptări indefinite. Îl știu deja. În fiecare noapte, cu fereastra larg deschisă, îl las să…
Fericită
O nouă confruntare: să vezi cât a rămas din timpii trecuți. Am ajuns, după 26 de ani, la mare. Cadou venit pe neașteptate… Pe mal, înșirate, hotelurile ale căror nume mai vibrau în mintea mea: Belvedere, Panoramic. Aspect trist, un fel de schelete ale unor vietăți moarte. Mai departe, profilurile hotelurilor ce mi le aminteam….
Borangicul vechi
Am așternut azi pe masă darul ce l-am primit: borangicul vechi, întâi țesut, brodat apoi, fir lângă fir. O floare dăruindu-și, curat, miezul ales, să te întâmpine cu frumusețe. Ce măsură avea oare timpul acelora ce știau îngriji astfel lucrurile cu care se înconjurau? Mi-o amintesc pe Maichi cum se apleca să aleagă din pânză…